3 definiții pentru prilestire
Explicative DEX
prilăstíre și prilestíre f. Vechĭ. Înșelăcĭune. Azĭ. Munt. (prilostire ș. a.). Farmec, vrajă, amăgire.
Etimologice
prilesti (-tesc, -it), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PRILESTI vb. v. ademeni, amăgi, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, ponegri, prosti, purta, trișa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: prilestire
prilestire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||