PRISPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa.

prispă sf [At: URICARIUL, V, 323/5 / V: (reg) ~scă, ~smă, ~izmă / Pl: ~pe / E: ucr приспа] 1 Parte exterioară a unei case țărănești, ca un fel de terasă îngustă și acoperită în partea de sus, construită din lut sau din pământ bătătorit, din lemn sau din piatră, de-a lungul peretelui din față și a celor laterali, adesea mărginită de o balustradă de lemn sau de zidărie și de stâlpi care susțin streașina Si: (reg) podmol, prăguș, prici³, prus, streașină, streie, supărete, taban, tălpoane, târnaț, târnăcior, vatră, vătruță. 2 (Îvr) Platformă la vagoanele de cale ferată. 3 (Olt) Tindă la o casă țărănească. 4 (Reg) Temelie la o casă țărănească. 5 Formă de relief, situată la o altitudine oarecare Si: platformă. 6 Dig rudimentar de pământ sau de lemn, folosit pentru a menține un anumit nivel al apei din bălți, lacuri etc. provenite din apele curgătoare.

PRISPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa.

PRISPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată deasupra terenului și pardosită cu scînduri sau cu lut, care se întinde de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, fiind mărginită uneori de o balustradă de lemn sau de zidărie. Cînd am bătut cu picioarele în prispă, s-a deschis ușa și ne-a dat drumul în tindă mătușa lui Culai. SADOVEANU, N. F. 125. Pe prispă de lut, avînd furcă la brîu, Stă Vica. COȘBUC, P. II 204. Și-ți așază-o pernioară Pe prispă serile-afară. ALECSANDRI, P. P. 356. 2. Ridicătură mică de teren, de-a lungul unei coaste, al unui mal; tăpșan. Malul din dreapta se pleacă dezvălind prispe largi de pajiște. VLAHUȚĂ, la CADE. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. EMINESCU, O. I 75. 3. Baraj temporar, făcut din lemn sau din pămînt, prin care se oprește scurgerea unei gîrle într-o baltă cu pește, în timpul inundațiilor.

PRISPĂ ~e f. 1) Platformă îngustă de pământ, făcută de-a lungul peretelui din față (și al celor laterali) al unei case țărănești. 2) Fâșie plană de teren de-a lungul unui povârniș sau al unui mal. /<ucr. prispa

prispă f. pat de pământ bătătorit din lungul peretelui din față (la o casă țărănească). [Slav. PRISŬPA, ridicătură de pământ].

príspă f., pl. e (vsl. prisŭpa, id.; bg. prĭespa, avalanșă; rut. prispa, prispă; pol. przyspa, dună. V. nisip). Tîrnaț, terață îngustă în fața caseĭ (orĭ și pin prejur). La casele țărăneștĭ e o simplă bancă de lut, la altele e și chear o adevărată terață orĭ verandă. – În Serbia prismă. V. podmol, trotuar, refugiŭ.

priscă sf vz prispă

prismă² sf vz prispă

prizmă² sf vz prispă

prísmă, V. prispă.

prispă s. f., g.-d. art. prispei; pl. prispe

prispă s. f., g.-d. art. prispei; pl. prispe

prispă s. f., g.-d. art. prispei; pl. prispe

prispă (prispe), s. f. – Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor țărănești. Sl. (bg.) prisŭpa „terasament”, cf. bg. prĕspa „avalanșă”, ceh. pŕispa „dună” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80).

prispă, prispe s. f. scaun înalt așezat lângă bar.

spanac pe prispă! expr. (intl.) nu spui nimic!

PRISPĂ s. 1. (reg.) mal, prăguș, prus, streașină, streie, taban, tălpoane (pl.), târnaț, vatră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) șatră. (~ a unei case țărănești.) 2. v. platformă.

PRISPĂ s. 1. (reg.) mal, prăguș, prus, streașină, streie, taban, tălpoane (pl.), tîrnaț, vatră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) șatră. (~ a unei case țărănești.) 2. (GEOGR.) platformă, tăpșan.