procto- [At: DN³ / V: proct- / E: fr, it procto-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1-2 (Referitor la) anus. 3 Din regiunea anusului. 4 Al anusului.

PROCTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) anus”, „din regiunea, al anusului”. [Var. proct-. / < fr., it. procto-, cf. gr. proktos].

proct- ec vz procto-

PROCT- v. procto-.

PROCT(I)-, -PROCT, -PROCTIE elem. „anus”. (< fr. procto-, -procte, -proctie, cf. gr. proktos)

-PROCTIE elem. proct(o)-.

PROCTO- „rect, anus, rectal, anal”. ◊ gr. proktos „anus” > fr. procto-, it. procto-, engl. id. > rom. procto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., relaxare exagerată a mușchilor anali și rectali; sin. proctoptoză; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază afecțiunile anusului și ale rectului; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a rectului de osul sacru sau de ligamentul sacro-sciatic; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a orificiului anal; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., proctocel*; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a rectului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere mucoasă prin anus; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat în protoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al anusului și al rectului cu ajutorul proctoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a anusului.

PROCT-, v. PROCTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere în regiunea anală; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație anală sau rectală; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție a unei porțiuni din peretele rectal.

-PROCTIE „anus, rect, regiune anală”. ◊ gr. proktos „anus, șezut” > fr. -proctie, germ. -proktie > rom. -proctie.