18 definiții pentru prohibiție

din care

Explicative DEX

PROHIBIȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition.

PROHIBIȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition.

prohibiție sf [At: DRLU / V: (înv) ~țiune, ~oib~, ~oibițiune / Pl: ~ii / E: fr prohibition] 1 (Liv) Interdicție. 2 (Spc) Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri.

PROHIBIȚIE, prohibiții, s. f. Interzicere, oprire (prevăzută prin lege) de a vinde, de a produce, de a importa sau exporta ceva.

PROHIBIȚIE s.f. Oprire, interzicere; (spec.) interzicere de a vinde, de a importa sau de a exporta o marfă. [Gen. -iei, var. prohibițiune s.f. / cf. fr. prohibition, lat. prohibitio].

PROHIBIȚIE s. f. 1. interdicție. 2. măsură prin care statul interzice producția, circulația sau comercializarea anumitor produse. (< fr. prohibition, lat. prohibitio)

PROHIBIȚIE ~i f. 1) v. A PROHIBI. 2) Măsură prin care se interzice a săvârși ceva; interdicție. [G.-D. prohibiției] /<fr. prohibition

prohibițiune sf vz prohibiție

proibiție sf vz prohibiție

proibițiune sf vz prohibiție

PROHIBIȚIUNE s.f. v. prohibiție.

prohibițiune f. 1. interzicere legală; 2. oprire, în unele cazuri, a mărfurilor străine de a intra într’o țară.

*prohibițiúne f. (lat. prohibítio, -ónis. V. exhib- și redibițiune). Oprire, interzicere. – Și proi-.

Ortografice DOOM

prohibiție (desp. -ți-e) s. f., art. prohibiția (desp. -ți-a), g.-d. art. prohibiției; pl. prohibiții, art. prohibițiile (desp. -ți-i-)

prohibiție (-ți-e) s. f., art. prohibiția (-ți-a), g.-d. art. prohibiției; pl. prohibiții, art. prohibițiile (-ți-i-)

prohibiție s. f. (sil. -ți-e), art. prohibiția (sil. -ți-a), g.-d. art. prohibiției; pl. prohibiții, art. prohibițiile (sil. -ți-i-)

Sinonime

PROHIBIȚIE s. interdicție, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)

PROHIBIȚIE s. interdicție, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)

Intrare: prohibiție
prohibiție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prohibiție
  • prohibiția
plural
  • prohibiții
  • prohibițiile
genitiv-dativ singular
  • prohibiții
  • prohibiției
plural
  • prohibiții
  • prohibițiilor
vocativ singular
plural
prohibițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prohibițiune
  • prohibițiunea
plural
  • prohibițiuni
  • prohibițiunile
genitiv-dativ singular
  • prohibițiuni
  • prohibițiunii
plural
  • prohibițiuni
  • prohibițiunilor
vocativ singular
plural
proibiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proibițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proibițiune
  • proibițiunea
plural
  • proibițiuni
  • proibițiunile
genitiv-dativ singular
  • proibițiuni
  • proibițiunii
plural
  • proibițiuni
  • proibițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prohibiție, prohibițiisubstantiv feminin

  • 1. Interdicție, interzicere, oprire. DN
    • 1.1. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.