promovare sf [At: CALENDAR (1857), 25/29 / Pl: ~vări / E: promova] 1 Ridicare sau înaintare într-o funcție, într-o demnitate, într-un post de răspundere etc. Si: avansare. 2 Absolvire a unui an școlar sau a unui ciclu de învățământ, în urma rezultatelor obținute la învățătură. 3 Terminare cu succes a unui ciclu de studii, an de învățământ, examen etc. 4 Trecere într-o clasă, într-un an superior, în urma rezultatelor obținute la învățătură. 5 Inițiere și susținere, sprijinire a unei acțiuni, idei, teorii, a unui curent etc. făcând să progreseze, să se dezvolte.

PROMOVARE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova. 1. Ridicare, înaintare, avansare a cuiva într-o funcție sau într-un rang superior, într-un loc de răspundere. Atragerea femeilor în producție și promovarea lor în munci de conducere devine o problemă de stat din cele mai importante. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2575. ♦ Trecerea unui elev sau student într-o clasă sau într-un an superior. Promovarea studenților dintr-un an în altul se face o dată pe an. 2. Susținere, sprijinire, dezvoltare, stimulare. Prin promovarea metodelor colective de conducere... se creează condițiile necesare pentru educarea de noi activiști, de noi conducători. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 79.

PROMOVARE s.f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei; ridicare în grad, susținere. [< promova].

promovare (faptul de a promova) s. f., g.-d. art. promovării; pl. promovări

promovare s. f., g.-d. art. promovării; pl. promovări

promovare s. f., g.-d. art. promovării; pl. promovări

promovare, promovări s. f. (pub.) campanie de lansare a unui produs pe piață.

PROMOVARE s. 1. trecere. (~ clasei.) 2. avansare, înaintare, înălțare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.)

PROMOVARE s. 1. trecere. (~ clasei.) 2. avansare, înaintare, înălțare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.)