4 definiții pentru promulgat
Explicative DEX
PROMULGA, promulg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
PROMULGA vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promulg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A PROMULGA promulg tranz. jur. (legi, convenții etc.) A aduce la cunoștință publică cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
promulga vb., ind. prez. 1 sg. promulg, 3 sg. și pl. promulgă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: promulgat
promulgat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
promulga, promulgverb
- 1. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. DLRLC
- Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154. DLRLC
-
etimologie:
- promulguer DEX '09 DEX '98 DN
- promulgare DEX '09 DEX '98 DN