protejare sf [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180 / V: (înv) ~egere, ~tegiare / Pl: ~jări / E: proteja] 1 Ajutor acordat cuiva în scopul de a-i facilita reușita. 2 (Spc) Favorizare (2). 3 Ocrotire.

PROTEJARE s. f. Acțiunea de a proteja; ocrotire, apărare, protecție.

PROTEJARE s.f. Acțiunea, faptul de a proteja. [< proteja].

protegere sf vz protejare

protegiare sf vz protejare

protejare s. f., g.-d. art. protejării; pl. protejări

!protejare s. f., g.-d. art. protejării; pl. protejări

protejare s. f., g.-d. art. protejării; pl. protejări

PROTEJARE s. 1. v. apărare. 2. v. ocrotire. 3. favorizare. (~ celor doi îndrăgostiți.) 4. apărare, asigurare, pază, protecție, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 5. v. părtinire.

PROTEJARE s. 1. apărare, ferire, ocrotire, păzire, (livr. ) salvgardare, (înv. și pop.) oblăduire. (~ țării de primejdii.) 2. ocrotire, sprijinire, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrînețelor lui.) 3. favorizare. (~ celor doi îndrăgostiți.) 4. apărare, asigurare, pază, protecție, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 5. avantajare, favorizare, părtinire, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.)