proveniență sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-en~ / V: (înv) ~nan~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr provenance, it provenienza] 1 Loc de unde vine sau provine¹ (3) cineva sau ceva. 2 Sursă de unde vine sau provine¹ (2) ceva. 3 (Pex) Origine. 4 (Nob) Ceea ce vine sau provine¹ (1) de undeva.

PROVENIENȚĂ, proveniențe, s. f. Faptul de a proveni de undeva; apartenență. V. origine, obîrșie. – Pronunțat: -ni-en-. – Variantă: (învechit) provenință (ODOBESCU, S. III 143) s. f.

PROVENIENȚĂ s.f. Origine, obîrșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].

PROVENIENȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)

PROVENIENȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza

*proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.

provenanță sf vz proveniență

provenință sf vz proveniență

provenință f. 1. ceeace se transportă dintr’o țară într’alta: marfă de provenință străină; 2. origină: provenința unei datini.

proveniență (desp. -ni-en-) s. f., g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe

proveniență (-ni-en-) s. f., g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe

proveniență s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. provenienței; pl. proveniențe

proveniență, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza conținutului de cuarț (Q), feldspați (F), fragmente de roci (litice-L) și utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (după Pettijohn). Astăzi, este folosit și pentru reconstituirea → ariei sursă a depozitelor siliciclastice. V. și maturitate.

PROVENIENȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)

PROVENIENȚĂ s. 1. început, obîrșie, origine, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 2. naștere, obîrșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)