6 definiții pentru provincioară
Explicative DEX
PROVINCIOARĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară.
PROVINCIOARĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
provincioară sf [At: CARAGIALE, O. III, 98 / P: ~ci-oa~ / Pl: ~re / E: provincie + -oară] 1-2 (Rar; șdp) Provincie (1) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVINCIOARĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. Spiritul public absorbit cu totul de rezultatul unor alegeri parțiale din cine știe ce provincioară. CARAGIALE, N. F. 87. – Pronunțat: -cioa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
provincioară (rar) (desp. -ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioarei; pl. provincioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
provincioară (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioarei; pl. provincioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
provincioară s. f. (sil. -ci-oa-), g.-d. art. provincioarei; pl. provincioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ci-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
provincioară, provincioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui provincie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spiritul public absorbit cu totul de rezultatul unor alegeri parțiale din cine știe ce provincioară. CARAGIALE, N. F. 87. DLRLC
-
etimologie:
- Provincie + -ioară. DEX '98 DEX '09