prunc [At: PSALT. HUR. 52^v/11 / Pl: ~nci / E: cf lat puerunculus] 1 sm (Îvp) Copil de orice vârstă și indiferent de sex Si: (îvp) plod. 2 sm Sugar. 3 sm (Îrg) Copil de sex bărbătesc considerat în raport cu părinții săi. 4 sm (Pgn) Fiu (1). 5 sm (Reg) Băiat (1). 6-7 sm, a (Trs; Mar; îs ~ tânăr sau om ~) (Băiat) de însurat.

PRUNC, prunci, s. m. Copil sugaci; (regional) orice copil, țînc. S-au făcut mai mari! se gîndea moș Niculaie, oftînd că pruncii trebuie să crească și bătrînii să dispară. ARGHEZI, P. T. 117. Femei cu pruncii în brațe aleargă, țipînd, de-a lungul șanțului prefăcut în gîrlă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 131. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul mieu, ca să plesnească cercul ist afurisit și să se nască pruncul tău. CREANGĂ, P. 98. Eu sînt prunc de nouă ai (= ani), Tu măsele-n gură n-ai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.

PRUNC ~ci m. pop. Copil în primele luni de viață. /Probabil lat. puerunculus

prunc m. copil de țâță (până la trei ani). [Ung. PORONGY].

prunc m. (lat. proventus, lucru provenit, progenitură, puĭ, trecînd pin fazele *proent, *pruínt, *prunt [de unde vine ung. poronty, porongy], apoĭ prunc după junc. Cp. cu crunt). Copil, maĭ ales care suge încă saŭ e ținut în brațe. – Dim. pruncușor, -uléț, pruncúț. Fem. pruncă, pl. e, copilă, fetiță (Trans. P. P.).

PĂCATELE PĂRINȚILOR, PEDEAPSA PRUNCILOR = Cei mari greșesc, cei mici pătimesc.

prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci

prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci

prunc s. m., pl. prunci

prunc (prunci), s. m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielușă”, cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) „nuia”. În acest caz, rezultatul inițial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiță, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicații nu sînt convingătoare: din mag. poronty „cuibar” < sl. porodŭ „naștere” (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Pușcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. și scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).

PROLEM SINE MATRE CREATAM (lat.) prunc născut fără mamă – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 553. Lucrare elaborată fără ca autorul să se inspire din vreun model. Montesquieu a pus aceste cuvinte drept epigraf la „L’Esprit des lois”.

PRUNCUL ROMÂN, gazetă apărută la București în timpul Revoluției din 1848 (12/24 iun.-11/23 sept.), sub redacția lui C.A. Rosetti și E. Winterhalder. Tribună a grupării liberal-radicale.

PRUNC s. v. sugar.

PRUNC s. v. băiat, copil, fecior, flăcău, tânăr.

PRUNC s. sugaci, sugar, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

prunc s. v. BĂIAT. COPIL. FECIOR. FLĂCĂU. TÎNĂR.

BOII-PRUNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.

boii-pruncilor s. v. CIUMĂFAIE. LAUR.

prunc, prunci, s.m. 1. Copil (în general). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Lat. puerunculus „copilaș” (Pușcariu, Drăganu, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. poronty, prunkuj, pruncs (Bakos, 1982).

prunc, prunci, s.m. – 1. Copil (în general). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Et. nec. (DEX); cuvânt autohton (Russu, 1981); lat. puerunculus „copilaș” (Pușcariu, Drăganu, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > magh. poronty, prunkuj, pruncs (Bakos, 1982).

prunc, -i, s.m. – 1. Copil (în general). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Lat. puerunculus (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (1. poronty. 2. prunkuj. 3. pruncs) (Bakos 1982).