PUBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. [Acc. și puber] – Din lat. puber, fr. pubère.

puber, ~ă smf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr pubère, lat puber] (Liv) 1-2 (Individ) care a ajuns la vârsta pubertății. corectat(ă)

PUBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.

PUBER, -Ă, puberi, -e, adj. Ajuns la vîrsta pubertății. Organism puber.

PUBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].

PUBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)

PUBER ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care a ajuns la vârsta pubertății. /<lat. puber, fr. pubére

*púber, -ă adj. (lat. puber, púberis, adolescent). Adolescent, tînăr pe la 15-18 anĭ.

!puber (livr.) adj. m., s. m., pl. puberi; adj. f., s. f. puberă, pl. pubere

puber/puber adj. m., s. m., pl. puberi/puberi; adj. f., s. f. puberă/puberă, pl. pubere/pubere

puber adj. m., s. m., pl. puberi; f. sg. puberă, pl. pubere

PUBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

PUBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)

Puber ≠ impuber