PUNGULIȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.

PUNGULIȚĂ ~e f. (diminutiv de la pungă) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze înguste sagitale, flori mici, albe sau roz, rău mirositoare și fructe silicule. /pungă + suf. ~uliță

punguliță s. f., g.-d. art. punguliței; pl. pungulițe

THLASPI L., TLASPI, PUNGULIȚĂ, fam. Cruciferae. Gen originar din Emisfera Nordică, cca 58 specii, erbacee, anuale, bianuale sau perene. Frunze radicale, de obicei în rozetă, întregi său dentate, cele tulpinale cu baza cordată sau sagitată, alterne, fără stipele. Flori albe sau roz, hermafrodite, cu înveliș floral dublu (4 sepale, 4 petale lung-ungulate, 6 stamine libere fără apendice, stil simplu și stigmat întreg sau bilobat), dispuse în raceme. Fruct, siliculă aripată.

PĂSTĂIOARĂ s. (BOT.; Thlaspi perfoliatum) (reg.) punguliță.

PUNGULIȚĂ s. 1. v. punguță. 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui.

PUNGULIȚĂ s. v. păstăioară, traista-ciobanului.