6 definiții pentru putregăit
Explicative DEX
PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Pop.) Putrezit. – V. putregăi.
putregăit, ~ă a [At: GANE, N. II, 37 / Pl: ~iți, ~e / E: putregăi] (Pop; d. corpuri vegetale) 1 Putred (1). 2 Plin de putregai (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Regional) Putrezit, putred. Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PUTREGĂIT adj. v. descompus, putred, putrezit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
putregăit adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
putregăit, putregăităadjectiv
-
- Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. DLRLC
- Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. DLRLC
- Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37. DLRLC
-
etimologie:
- putregăi DEX '98 DEX '09