puzderie sf [At: PSALT. 329 / V: (îrg) pozdărie, poz~, ~dăr~, (înv) păsdere, pozdarie, pusdarie, (reg) păzdării sfp, pâzdărie, pâz~, posdire, pozdare, pozdărăi, pozdeie, ~darie / S și: pusd~ / Pl: ~ii / E: slv поздєриѥ] 1 (Lsg; csc) Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepei sau a inului la melițare, destrămare etc., folosite pentru ațâțarea focului Si: (reg) spâhdării, zgreben. 2 (Pop; îe) A (se) face ~ A (se) sfărâma. 3 (Reg) Pleavă (1). 4 (Olt; Mol; lpl îf păzdării, pozderii) Surcele pentru aprins focul. 5 Cantitate mare de praf, de stropi de ploaie, de fulgi etc. (răscolită de vânt, împrăștiată). 6 Număr, cantitate extrem de mare Si: mulțime.

PUZDERIE, puzderii, s. f. (La pl., sau la sg. cu sens colectiv) 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cînepii sau a inului la melițare și scărmănare. O, tu crai cu barba-n noduri... Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83. ◊ Fig. Soarele de septemvrie ajunse la amiază, împrăștiind o puzderie de aur asupra acelor locuri tihnite. SADOVEANU, F. J. 206. ◊ Expr. A face (sau a se face) puzderie = a (se) sfărîma, a (se) zdrobi, a (se) face praf; a (se) distruge, a (se) nimici cu totul. S-a răvășit totul în el și s-a făcut puzderie. POPA, V. 336. Mă deștept ca trăsnetul și fac puzderie orice-mi cade subt mină. NEGRUZZI, S. III 119. 2. Cantitate mare de praf, gunoaie mărunte, stropi de ploaie, fulgi. Nourii se grămădeau și se zbăteau ca niște site uriașe sub care se învolbura vîntul cu șfichiuri de ger, spulberînd puzderiile. SADOVEANU, F. J. 443. Un vînt, cu toane repezi, le zvîrle-n obraz puzderia de stropi. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupră-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48. ◊ (În metafore și comparații) Iar din imperiul tăcerii Se desprindeau fulgi mari de nea: Cădeau încet, cădeau puzderii, în urma și-naintea mea. IOSIF, PATR. 77. 3. Mulțime de oameni sau de animale, droaie, grămadă. V. spuză. Adînc vuia satul de puzderia armatelor. CAMILAR, N. I 218. A fost mare ticălos la viața lui... Oameni a sărăcit, o puzderie, POPA, V. 87. O puzderie de copii și-au întins nesigure mîini după faldurile rochiei. ANGHEL, PR. 23. ◊ (În metafore și comparații) În juru-i roiau... țînțarii, puzderie, cu zumzet ascuțit. DUMITRIU, N. 259. – Variantă:(regional) pozderie (SBIERA, P. 147, CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. 277) s. f.

PUZDERIE ~i f. 1) Masă constând din resturi mărunte de tulpini, rezultate din melițarea sau răgilarea cânepei, inului. 2) (despre ființe, lucruri) Mulțime mare; sumedenie. [G.-D. puzderiei; Sil. -ri-e] /<sl. pozdere

puzderie f. 1. partea lemnoasă ce rămâne din cânepa melițată, întrebuințată de țărani la foc; 2. pleavă; 3. fig. mulțime (metaforă luată dela melițatul cânepei): puzderie de vise. [Slav. POZDERIIE, paie, câlți]. ║ adv. mărunt și mult: zăpada cade puzderie.

păsdere sf vz puzderie

pâzdărie sf vz puzderie

pâzderie sf vz puzderie

posdire sf vz puzderie

pozdare sf vz puzderie

pusdarie sf vz puzderie

puzdarie sf vz puzderie

puzdărie sf vz puzderie

pozderie f. V. puzderie.

puzdére f. (vsl. pozderiĭe, pazderŭ și pozderŭ, paĭe, cîlț, d. drati-deron, a zmulge, a jupui; bg. pŭzdér și pazdér, sîrb. pózder, rus. pázderie și pázder, partea lemnoasă a cînepeĭ după ce i s’aŭ scos firele; ung. pozdorja. V. dîră). Partea lemnoasă a cotoarelor de cînepă după ce aŭ fost zdrobite de meliță și li s’aŭ scos firele și care se aruncă în foc. Fig. Mare mulțime: o puzdere de gîndacĭ, de Jidanĭ. Adv. În mare număr: foĭaŭ vermiĭ puzdere. – Și puzdérie (sud) și pozdere (nord). În Gorj pîzdării, f. pl. = țandurĭ: paharu a căzut și s’a făcut pîzdăriĭ. Și puzdăriĭ. V. și zgrebenț.

puzderie (desp. -ri-e) s. f., art. puzderia (desp. -ri-a), g.-d. art. puzderiei; pl. puzderii, art. puzderiile (desp. -ri-i-)

puzderie (-ri-e) s. f., art. puzderia (-ri-a), g.-d. art. puzderiei; pl. puzderii, art. puzderiile (-ri-i-)

puzderie s. f. (sil. -ri-e), art. puzderia (sil. -ri-a), g.-d. art. puzderiei; pl. puzderii, art. puzderiile (sil. -ri-i-)

puzderie

puzderie.

puzderie (puzderii), s. f. – 1. Resturi de la melițare, rămășițe de in sau de cînepă. – 2. Pleavă, codină, praf, scame. – 3. Mulțime, infinitate. Sl. pozderije (Miklosich, Lexicon, 605; Candrea, II, 284; Conev 75), cf. bg. pazder, sb. pozder, rus. pazderie, mag. pazdorja.

PUZDERIE s. v. așchie, surcea, surcică, țandără.

PUZDERIE s. 1. v. mulțime. 2. mulțime, potop, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. și reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spuzeală. (~ de stele.) 3. (Munt.) spâldării (pl.). (~ de in sau de cânepă.)

PUZDERIE s. 1. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, sumedenie, (înv. și pop.) mare, poiede, (înv. și reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. și Mold.) silă, (înv.) mulțit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dușmani.) 2. mulțime, potop, sumedenie, (pop.) spuzenie, (înv. și reg.) sodom, (fig.) pulbere, spuză, spuzeală. (~ de stele.) 3. (Munt.) spîldării (pl.). (~ de in sau cînepă.)

puzderie s. v. AȘCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ȚANDĂRĂ.

puzdérie, puzderii, s.f. Resturi de tulpini de cânepă rezultate după operația de melițare: „Puzderiile căzute erau folosite la aprinderea focului, iar tortul era pus în pod” (Faiciuc, 2008: 256). – Din sl. pozderije (Scriban, DEX).