pușcărie² sf [At: N. COSTIN, L. II, 70/14 / Pl: ~ii / E: pușcar + -ie] (Înv) Artilerie (2).

pușcărie¹ sf [At: (cca 1650) IORGA, B. R. 176 / V: (înv) ~cherie / Pl: ~ii / E: pușcă + -ărie] 1 Clădire în care sunt deținute preventiv până la judecare sau în care își execută pedeapsa persoanele arestate sau private de libertate Si: închisoare, penitenciar (1), (îpp) prinsoare, temniță. 2 (Pex) Timp petrecut la pușcărie (1). 3 (Reg; îe) A fi ~ (de fum) A fi mult fum. 4 (Înv) Pedeapsă cu închisoarea Si: întemnițare.

PUȘCĂRIE, pușcării, s. f. Închisoare, temniță, penitenciar. Așa era pe atunci, o vorbă rea la palat, o simplă bănuială te ducea nejudecat și de-a dreptul la pușcărie sau cel puțin la vreo mănăstire. GHICA, S. A. 128. Ș-așa, nene, din beție Mă trezii în pușcărie! ALECSANDRI, P. P. 266.

PUȘCĂRIE ~i f. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele private de libertate; temniță; închisoare; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. pușcăriei] /pușcar + suf. ~ie

pușcărie f. închisoare de criminali (păzită de pușcași). [Vechiu-rom. pușcărie, artilerie, de unde cazarmă de tunari].

pușcăríe f. (d. pușcă, tun). Vechĭ. Artilerie. Cazarma artileriiĭ în Bucureștĭ, unde, probabil, era și o închisoare. Azĭ. Fam. Închisoare, arest, gros, temniță.

pușcherie sf vz pușcărie¹

pușcărie s. f., art. pușcăria, g.-d. art. pușcăriei; pl. pușcării, art. pușcăriile (desp. -ri-i-)

pușcărie s. f., art. pușcăria, g.-d. art. pușcăriei; pl. pușcării, art. pușcăriile

pușcărie s. f., art. pușcăria, g.-d. art. pușcăriei; pl. pușcării, art. pușcăriile

a da pușcăria-n particular expr. (deț.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele.

a face pușcăria cu berilă expr. (deț.) a executa condamnări numeroase și lungi; a-și petrece viața mai mult prin închisori.

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare.

PUȘCĂRIE s. v. artilerie.

PUȘCĂRIE s. (JUR.) 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)

PUȘCĂRIE s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?) 2. închisoare, ocnă, recluziune, temniță. (Condamnat la 5 ani ~.)

pușcărie s. v. ARTILERIE.

PUȘCĂRIE s.f. (Mold.) Artilerie. Tot ce au fost ale oștii ... cu alte ce au fost de a pușcăriei . . . s-au trimes la gheneral. N. COSTIN. Artilerie, adecă pușcărie. N. COSTIN. Etimologie: pușcar + suf. -ie.