pușlama sf [At: CARAGIALE, O. II, 248 / Pl: ~le / E: ns cf puști] (Pfm) 1 Om lipsit de caracter, care nu este capabil de nimic bun Si: lichea, pramatie, secătură. 2 Om care trăiește din expediente, neavând o ocupație serioasă, stabilă Si: derbedeu, haimana.

PUȘLAMA, pușlamale, s. f. (Familiar) Om de nimic; secătură, lichea, derbedeu. În școală era o pușlama zgomotoasă și leneșă, întotdeauna prin coada clasei. C. PETRESCU, C. V. 107. Bătrînii dovedeau fetelor că Aurel Ungureanu e o pușlama. REBREANU, I. 88.

PUȘLAMA ~le f. 1) Om de nimic; derbedeu; secătură. 2) Persoană fără ocupație serioasă; derbedeu; haimana. /cf. puști

pușlamà f. secătură, ștrengar. [Mold. pușlău: origină necunoscută].

pușlamá f. (d. puștĭ). Triv. Om neserios, secătură.

pușlama s. f., art. pușlamaua, g.-d. art. pușlamalei; pl. pușlamale

pușlama s. f., art. pușlamaua, g.-d. art. pușlamalei; pl. pușlamale, art. pușlamalele

pușlama s. f., art. pușlamaua, g.-d. art. pușlamalei; pl. pușlamale

PUȘLAMA s. 1. v. lichea. 2. v. canalie.

PUȘLAMA s. 1. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. 2. canalie, hahaleră, pramatie, secătură.