12 definiții pentru puștan

din care

Explicative DEX

PUȘTAN, puștani, s. m. (Fam.) Băiețandru. – Puști + suf. -an.

PUȘTAN, puștani, s. m. (Fam.) Băiețandru. – Puști + suf. -an.

puștan sm [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 296 / V: (rar) ~tean / Pl: ~i / E: puști + -an] (Fam; aug) 1-2 Băiețandru (1-2).

PUȘTAN, puștani, s. m. (Familiar) Puști. Nu mai erau puștani și se vedea asta din faptul că vorbeau despre părinți ca despre niște babaci care nu mai îndrăznesc să le pună mîna pe cap. PAS, Z. I 256. – Variantă: puștean, pușteni (POPA, V. 147), s. m.

PUȘTAN ~i m. fam. Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețandru; băietan; copilandru. /puști + suf. ~an

puștean sf vz puștan

PUȘTEAN s. m. v. puștan.

Ortografice DOOM

puștan (fam.) s. m., pl. puștani

puștan (fam.) s. m., pl. puștani

puștan s. m., pl. puștani

Argou

puștan, puștani s. m. băiețandru

Sinonime

PUȘTAN s. v. băietan, băiețandru, copilandru, flăcăiandru.

puștan s. v. BĂIETAN. BĂIEȚANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU.

Intrare: puștan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puștan
  • puștanul
  • puștanu‑
plural
  • puștani
  • puștanii
genitiv-dativ singular
  • puștan
  • puștanului
plural
  • puștani
  • puștanilor
vocativ singular
  • puștanule
  • puștane
plural
  • puștanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puștean
  • pușteanul
  • pușteanu‑
plural
  • pușteani
  • pușteanii
genitiv-dativ singular
  • puștean
  • pușteanului
plural
  • pușteani
  • pușteanilor
vocativ singular
  • pușteanule
  • pușteane
plural
  • pușteanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puștan, puștanisubstantiv masculin

etimologie:
  • Puști + -an DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.