opțiuni
  • info

13 definiții pentru pângărit

din care

Explicative DEX

PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângărit, ~ă [At: BIBLIA (1688) pref 7/12 / V: (înv) păn~, (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: pângări] 1-2 smf, a (Om) păcătos. 3-4 smf, a (Persoană) care a fost tratată fără respectul cuvenit Si: profanat. 5-6 sf, a (Femeie) a cărei cinste și curățenie morală nu au fost respectate Si: batjocorit, profanat, spurcat. 7 a Care nu mai este demn de stimă, respect Si: batjocorit, profanat, spurcat. 8 af (Spc; d. femei) Violată. 9-10 a (Om) murdar. 11 smf (Reg) Nenorocos.

păngărit, ~ă a vz pângărit

pângănit, ~ă a vz pângărit

PÎNGĂRIT, -Ă, pîngăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. Nemernic, ticălos, spurcat. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. ◊ (Substantivat) Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598.

pîngărít, -ă adj. Profanat. Subst. Olt. (pîngănit). Păgîn, spurcat.

Sinonime

PÂNGĂRIT adj. v. profanat.

PÂNGĂRIT adj. v. compromis, dezonorat, discreditat, necinstit, terfelit.

PÂNGĂRIT adj., s. v. păcătos.

PÎNGĂRIT adj. profanat, spurcat, (rar) prihănit, (fig.) întinat, mînjit, murdărit, pătat. (Lucruri sfinte ~.)

pîngărit adj. v. COMPROMIS. DEZONORAT. DISCREDITAT. NECINSTIT. TERFELIT.

pîngărit adj., s. v. PĂCĂTOS.

Antonime

Pângărit ≠ nepângărit

Intrare: pângărit
pângărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pângărit
  • pângăritul
  • pângăritu‑
  • pângărită
  • pângărita
plural
  • pângăriți
  • pângăriții
  • pângărite
  • pângăritele
genitiv-dativ singular
  • pângărit
  • pângăritului
  • pângărite
  • pângăritei
plural
  • pângăriți
  • pângăriților
  • pângărite
  • pângăritelor
vocativ singular — —
plural — —
păngărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pângănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pângărit, pângărităadjectiv

  • 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: profanat antonime: nepângărit
  • 2. învechit regional Nemernic, păcătos, spurcat, ticălos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nemernic păcătos spurcat ticălos
    • format_quote Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. DLRLC
    • format_quote O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598. DLRLC
etimologie:
  • vezi pângări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.