opțiuni
  • info

10 definiții pentru pântecel

Explicative DEX

PÂNTECEL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

pântecel sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 95v/20 / V: (reg) ~tic~ / Pl: ~e / E: pântece + -el] 1-6 (Rar; șhp) Pântece (1-2, 26) (mic) Si: (reg) pântecuț (1-6).

PÂNTECEL, pântecele, s. n. Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

pânticel sn vz pântecel

PÎNTECEL, pîntecele, s. n. Diminutiv al lui pîntece.

Ortografice DOOM

pântecel s. n., pl. pântecele

pântecel s. n., pl. pântecele

pântecel s. n., pl. pântecele

Sinonime

PÂNTECEL s. (ANAT.) burtică, burticică, pântecuț.

PÎNTECEL s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecuț.

Intrare: pântecel
pântecel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecel
  • pântecelul
  • pântecelu‑
plural
  • pântecele
  • pântecelele
genitiv-dativ singular
  • pântecel
  • pântecelului
plural
  • pântecele
  • pântecelelor
vocativ singular —
plural —
pânticel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pântecel, pântecelesubstantiv neutru

etimologie:
  • Pântece + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.