9 definiții pentru pântecuț

Explicative DEX

PÂNTECUȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

pântecuț sn [At: ALRM I/II, h 314 / Pl: ~e / E: pântec + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Pântecel (1-6).

PÂNTECUȚ, pântecuțe, s. n. Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

PÎNTECUȚ, pîntecuțe, s. n. Pîntecel.

Ortografice DOOM

pântecuț (rar) s. n., pl. pântecuțe

pântecuț (rar) s. n., pl. pântecuțe

pântecuț s. n., pl. pântecuțe

Sinonime

PÂNTECUȚ s. v. pântecel.

PÎNTECUȚ s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecel.

Intrare: pântecuț
pântecuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecuț
  • pântecuțul
  • pântecuțu‑
plural
  • pântecuțe
  • pântecuțele
genitiv-dativ singular
  • pântecuț
  • pântecuțului
plural
  • pântecuțe
  • pântecuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pântecuț, pântecuțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Pântec + -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.