opțiuni
  • info

14 definiții pentru păcălici

din care

Explicative DEX

PĂCĂLICI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici.

PĂCĂLICI, păcălici, s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. ♦ Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. – Păcăli + suf. -ici.

păcălici [At: POLIZU / E: păcăli + -ici] 1-2 smi, ain (Persoană) care are obiceiul să păcălească pe alții, să facă farse pe socoteala cuiva. 3 smi (Reg) Păcală (6). 4 smi Joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, care reprezintă mai multe perechi de figuri și o carte fără pereche și în care fiecare jucător caută să-și împerecheze cât mai repede cărțile din mână, iar cel care a rămas cu cartea care nu are pereche a pierdut Vz popa-prostu. 5 smi (Prc) Carte fără pereche de la acest joc. 6 smi (Pex) Set de cărți folosit la acest joc.

PĂCĂLICI s. m. Persoană care are obiceiul să păcălească pe alții. V. farsor. Moșul... e tipul satirului romîn, păcălici bătrîn cu inimă tînără. La TDRG. Dacă nu este un nebun, este totuși un păcălici. MACEDONSKI, O. III 74. ◊ (Adjectival; în forma regională pîcîlici) A fost odată un om pîcîlici. ȘEZ. III 129. – Variantă: (regional) pîcîlici s. m.

PĂCĂLICI ~ m. Persoană căreia îi place să păcălească; om care se ține de farse; farsor. /a păcăli + suf. ~ici

păcălícĭ (vest) și pîcîlícĭ (est) m. Păcălitor, care păcălește (maĭ ales ca poreclă).

PÎCÎLICI s. m. v. păcălici.

păcăliciu m. cel ce păcălește.

Ortografice DOOM

păcălici s. m., pl. păcălici, art. păcălicii

păcălici s. m., pl. păcălici

păcălici s. m., pl. păcălici

păcălici

păcăliciu, -ci.

Argou

păcălici s. m. invar. 1. persoană care are obiceiul să păcălească / să facă farse. 2. ( intl.) om prost, obiect al batjocorii celor din jur.

Regionalisme / arhaisme

păcălíci, păcălici, s.m. Persoană care are obiceiul să păcălească. ■ (onom.) Păcălici, poreclă în Dumbrăvița. – Din păcăli + suf. -ici (DEX).

Intrare: păcălici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălici
  • păcăliciul
  • păcăliciu‑
plural
  • păcălici
  • păcălicii
genitiv-dativ singular
  • păcălici
  • păcăliciului
plural
  • păcălici
  • păcălicilor
vocativ singular
  • păcăliciule
plural
  • păcălicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlici
  • pâcâliciul
plural
  • pâcâlici
  • pâcâlicii
genitiv-dativ singular
  • pâcâlici
  • pâcâliciului
plural
  • pâcâlici
  • pâcâlicilor
vocativ singular
  • pâcâliciule
plural
  • pâcâlicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălici, păcălicisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: farsor
    • format_quote Moșul... e tipul satirului romîn, păcălici bătrîn cu inimă tînără. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Dacă nu este un nebun, este totuși un păcălici. MACEDONSKI, O. III 74. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival A fost odată un om pîcîlici. ȘEZ. III 129. DLRLC
    • 1.1. Numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Păcăli + -ici. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.