12 definiții pentru pădurar

din care

Explicative DEX

PĂDURAR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.

PĂDURAR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.

pădurar sm [At: KLEIN, D. 392 / V: ~riu / Pl: ~i / E: pădure + -ar] 1 Persoană însărcinată cu paza unei păduri (1) Si: (îrg) gornic, (reg) pădurareș, păduraș. 2 (Trs; Mar) Lucrător care muncește la pădure (1). 3 (Zlg; euf) Lup (Canis lupus). 4 (Împ) Păduroi (9).

PĂDURAR, pădurari, s. m. Păzitor de pădure; gornic. Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. C. PETRESCU, S. 143. Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245.

PĂDURAR ~i m. Lucrător care se ocupă cu îngrijirea unei păduri. /pădure + suf. ~ar

pădurar m. păzitor de pădure.

pădurár m. (d. pădure). Păzitor de pădure.

pădurariu sm vz pădurar

Ortografice DOOM

pădurar s. m., pl. pădurari

pădurar s. m., pl. pădurari

pădurar s. m., pl. pădurari

Sinonime

PĂDURAR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.)

PĂDURAR s. (înv. și reg.) gornic, (reg.) pădurareș, păduraș, (prin Mold. și Bucov.) berejnic, (prin Ban.) codrean, (Ban., Transilv. și Olt.) șumar. (E de profesie ~.)

Intrare: pădurar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurar
  • pădurarul
  • păduraru‑
plural
  • pădurari
  • pădurarii
genitiv-dativ singular
  • pădurar
  • pădurarului
plural
  • pădurari
  • pădurarilor
vocativ singular
  • pădurarule
  • pădurare
plural
  • pădurarilor
pădurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pădurar, pădurarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe vremuri, Toma pădurarul mă ținuse pe genunchi. C. PETRESCU, S. 143. DLRLC
    • format_quote Între toți oamenii din împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. CREANGĂ, P. 211. DLRLC
    • format_quote Dar d-ta, moșule, n-o să ne spui ceva? am zis cătră bătrînul pădurar ce ne primise în gazdă. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
etimologie:
  • Pădure + -ar. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.