PĂGÂNIE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism. 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.

păgânie sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 41^r/25 / Pl: ~ii / E: păgân + -ie] (Înv) 1 Păgânism (1). 2 Păcat² (1). 3 Greșeală gravă Si: infamie, mârșăvie, mișelie, ticăloșie, (îvr) păgânitură (2).

PĂGÂNIE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.

PĂGÂNIE ~i f. 1) Caracter păgân. 2) Faptă de om păgân. [G.-D. păgâniei] /păgân + suf. ~ie

PĂGÎNIE s. f. 1. (Învechit) Păgînism. Spun că-n vremea păgîniei ar fi fost un împărat De carele toți creștinii se plîngeau neîncetat. PANN, P. V. II 36. 2. Faptă de păgîn, nelegiuire, fărădelege.

păgânie (înv.) s. f., art. păgânia, g.-d. art. păgâniei; (păcate) pl. păgânii, art. păgâniile (desp. -ni-i-)

păgânie (înv.) s. f., art. păgânia, g.-d. art. păgâniei; (păcate) pl. păgânii, art. păgâniile

păgânie s. f., art. păgânia, g.-d. art. păgâniei; (păcate) pl. păgânii, art. păgâniile

PĂGÂNIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie.

păgînie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. PĂGÎNISM. TICĂLOȘIE.