păros, ~oasă [At: HERODOT (1645), 81 / Pl: ~oși, ~oase / E: păr¹ + -os] 1 a (D. ființe) Acoperit cu mult păr¹ (1). 2 a (D. țesături) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies afară. 3 a (Îe) A spune moși ~oși A spune lucruri fanteziste. 4 a (D. insecte, omizi) Acoperit cu fire chitinoase, cu peri. 5 a (D. plante) Acoperit cu filamente foarte fine, cu fire de origine epidermică. 6 sf (Reg) Plantă erbacee nedefinită mai îndeaproape. 7 sn Cânepă de calitatea a doua.

PĂROS, -OASĂ, păroși, -oase, adj. 1. (Despre ființe sau despre părți ale trupului lor) Acoperit cu (mult) păr. Apucă în palma goală lama îngustă și subțire, de nu ieșeau decît trei degete de oțel din pumnul păros și gros. DUMITRIU, N. 240. Era un flăcău frumos munteanul, subțire-n mijloc, cu pieptul păros descoperit. RUSSO, O. 108. Vede fără veste înaintea, sa d-odată un zmeu foarte grozav, păros ca un țap. GORJAN, H. I 25. ◊ Expr. A spune despre moși-păroși = a spune povești, a povesti despre lucruri care nu pot exista. Tot înșiră la gogoși Spuind despre moși-păroși. PANN, P. V. I 9. 2. (Despre țesături) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies în afară.

PĂROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre ființe sau părți ale corpului lor) Care are (mult) păr; cu (mult) păr; pilos. 2) Care este acoperit cu păr. Stofă ~oasă. /păr + suf. ~os

păros a. care are păr mult. [Lat. PILOSUS].

părós, -oásă adj. (d. păr saŭ d. (lat. pĭlosus, it. sp. pg. peloso, pv. pelos). Care are mult păr (maĭ ales pe trup).

păros adj. m., pl. păroși; f. păroasă, pl. păroase

păros adj. m., pl. păroși; f. păroasă, pl. păroase

păros adj. m., pl. păroși; f. sg. păroasă, pl. păroase

Părosu’ s. m. invar. (glum.) penis

PĂROS adj. flocos, lățos, mițos, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~oasă.)

PĂROS adj. flocos, lățos, mițos, (pop.) vițos, (reg.) bițos. (Sarică ~.)