14 definiții pentru pățanie
din care- explicative DEX (8)
 - ortografice DOOM (4)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățenie s. f.] – Păți + suf. -anie.
PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățenie s. f.] – Păți + suf. -anie.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
pățanie sf [At: CARAGIALE, O. II, 276 / V: (reg) ~țen~ / Pl: ~ii și (pop) ~țănii / E: păți + -anie] 1-2 Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, experiență neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva Si: (pop) pătăranie (1-2), pățeală (1-2), (îrg) pataramă (1-2), pățire (1-2), pățit1 (1-2), pățitură (1-2), (reg) opravă (1-2), oroganie (1-2), pațilă (1-2), păț (1-2), pățău (1-2), pățitanie (1-2). 3 (Pex; lpl) Peripeții, aventuri prin care trece cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întîmplare neplăcută, neașteptată sau neobișnuită; pătăranie. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. ◊ (La pl.) Peripeții, aventuri. Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. – Pl. și: pățănii (RETEGANUL, P. I 29). – Variantă: pățenie (ISPIRESCU, L. 226) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
PĂȚANIE ~i f. 1) Întâmplare neobișnuită (din viața unei persoane); pătăranie. 2) mai ales la pl. Întâmplare riscantă (descrisă într-o operă literară); peripeție; aventură. [G.-D. pățaniei] /a păți + suf. ~anie
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
pățanie f. întâmplare, mai adesea neplăcută: își spuseră toate pățeniile ISP. [V. pățì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
pățánie f., pl. ăniĭ (d. pățesc). Întîmplare neplăcută orĭ stranie: ĭa să-țĭ spun pățania!
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
- sursa: DEX '09 (2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
pățenie sf vz pățanie
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
pățanie (desp. -ni-e) s. f., art. pățania (desp. -ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
pățanie (-ni-e) s. f., art. pățania (-ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
pățanie s. f. (sil. -ni-e), art. pățania (sil. -ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
pățanie, -țănii.
- sursa: IVO-III (1941)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
Sinonime
PĂȚANIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură,) 2. v. încurcătură. 3. v. peripeție.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
PĂȚANIE s. 1. (pop.) pătăranie, pățeală, (înv. și reg.) pataramă, pățire, (reg.) păț, pățău, pățitanie, pățitură, (Mold. și Bucov.) poroganie. (~ lui să-ți fie de învățătură.) 2. încurcătură, poznă, (pop. și fam.) tărășenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Ce ~ a avut de trăit!) 3. întîmplare, peripeție, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
- silabație: -ni-e
 
|    substantiv feminin (F135)    Surse flexiune: DOOM 3    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv feminin (F135)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  pățanie, pățaniisubstantiv feminin  
 -  1. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pătăranie pățeală întâmplare
-  Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. DLRLC
 
-   
-  Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 -  comentariu Plural și: pățănii. DLRLC
 
etimologie:
-  Păți + -anie. DEX '09 DEX '98
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.