opțiuni
  • info

19 definiții pentru râcă

din care

Explicative DEX

RÂCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).

RÂCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).

râcă1 sf [At: M. COSTIN, O. 327 / V: (4-9) rică / Pl: (1-3) râci / E: râcâi1] 1 (Reg) Gropiță în pământ la unele jocuri de copii. 2 (Reg) Groapă mică prin care sunt delimitate două terenuri de fânaț. 3 (Reg) Partea inferioară a piciorului găinii Si: (reg) râcâitoare (4). 4 (Fam) Ceartă (1). 5 (Îe) A căuta (cuiva) ~ A căuta (cuiva) prilej de ceartă cu orice preț. 6 (Îe) A purta (cuiva) ~ A purta (cuiva) dușmănie. 7 (Îe) A se pune în ~ (cu cineva) A se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. 8 (Îe) A băga ~ A învrăjbi. 9 (Reg) Persoană care provoacă ceartă.

râcă2 sf [At: ALR II 4362/899 / Pl: râci / E: nct] (Reg) Arșic (la jocul de copii).

râcă3 av [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg) 1 (Îlav) Râcă-râcă, râre-râre Iute-iute. 2 (Îal) Gata-gata.

RÂCĂ f. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dușmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi

rică2 sf vz râcă1

RÎCĂ s. f. (Regional) Ceartă; sfadă. ◊ Expr. A purta (cuiva) rîcă = a purta (cuiva) dușmănie. Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. A se pune rîcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luîndu-se la ceartă.

rîcă f., pl. ĭ (d. a rîcăi saŭ rîcîi). Mold. Munt. Rar. Ceartă, sfadă: a se lua la rîcă. Brîncă: ĭ-a dat o rîcă.

Ortografice DOOM

râcă (fam.) s. f., g.-d. art. râcii

râcă (fam.) s. f., g.-d. art. râcii

râcă s. f., g.-d. art. râcii

Etimologice

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin).

Argou

a purta pică / râcă (cuiva) expr. a nu(-i) putea ierta (cuiva) o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva).

Sinonime

RÂCĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

rîcă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Regionalisme / arhaisme

râcă2, râci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii.

rấcă, s.f. Ceartă, sfadă, discordie. – Der. regr. din râcăi (DEX, MDA).

râcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Der. regr. din râcăi (Scriban, DEX, MDA).

râcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Din râcâi „a scurma, a răscoli”.

Intrare: râcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcă
  • râca
plural
  • râci
  • râcile
genitiv-dativ singular
  • râci
  • râcii
plural
  • râci
  • râcilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râcă, râcisubstantiv feminin

  • 1. familiar Ceartă, sfadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceartă sfadă
    • chat_bubble expresie A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble expresie A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble expresie A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dușmăni
      • format_quote Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. DLRLC
    • chat_bubble expresie A băga râcă = învrăjbi. DEXI
      sinonime: învrăjbi
etimologie:
  • derivat regresiv râcăi (învechit „a răcni” din limba slavă). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.