RĂȘCHIRA, rășchir, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Prez. ind. și: rășchirez. – Var.: răschira vb. I] – Cf. răsfira.

rășchira [At: PSALT. 225 / V: ~cheli, ~ila, râs~, resc~, reșchiera, reș~ / Pzi: ~rez, rășchir / E: ns cf răsfira] 1-2 vtr A (se) împrăștia. 3 vt (Înv; c. i. bani, avere) A împărți. 4 vt (Înv; c. i. bani, avere) A cheltui (7). 5 vr (D. nori, fum etc.) A se risipi (20). 6 vr (D. nori, fum etc.) A dispărea (1). 7-8 vrim (Reg) A se însenina. 9 vta (Îrg) A scurma. 10-11 vtr (Îrg) A (se) extinde (2). 12 vr (Îrg) A străbate. 13-14 vtr A (se) întinde (pe o suprafață mare). 15-16 vtr (Înv) A îndepărta unul de altul. 17 vt (Înv) A alunga (5). 18-19 vtr A (se) răsfira (1-2) în lături. 20 vt A răsfira părul, barba, penele etc. 21 vt (Fig; înv) A pronunța clar, lămurit Si: a răspica (4). 22 vt (Reg; pcf) A rășchia (1).

RĂȘCHIRA, rășchirez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Var.: răschira vb. I.] – Cf. răsfira.

RĂȘCHIRA, rășchir și rășchirez, vb. I. Tranz. (Și în forma răschira) 1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. 2. A răsfira (1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (Refl.) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. ◊ Fig. Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. 3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR. 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. ◊ Intranz. [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C. 121. ◊ Refl. În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă: răschira vb. I.

A RĂȘCHIRA rășchir tranz. 1) A face să se rășchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a răscrăcăna. /cf. a răsfira

A SE RĂȘCHIRA se rășchiră intranz. 1) (despre păr și obiecte din fire) A se desface îndepărtându-se fir de la fir; a se răsfira. 2) pop. (despre ființe) A-și desface picioarele în lături; a se crăcăna. /cf. a se răsfira

răschira v vz rășchira

rășcheli v vz rășchira

rășchila v vz rășchira

râșchira v vz rășchira

reschira v vz rășchira

reșchiera v vz rășchira

reșchira v vz rășchira

răschirà v. 1. a răsfira: frunza că mi-o răschira POP.; 2. a depăna. [Rostire dialectală din răsfira].

răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală].

răschír v. tr. V. răsfir.

răsfír, a -á v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într’un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.

rășchír v. tr. răsfir.

!rășchira (a ~) (a răsfira) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. rășchir, 3 rășchiră; conj. prez. 1 sg. să rășchir, 3 să rășchire

!rășchira (a ~) vb., ind. prez. 3 rășchiră/rășchirează

rășchira vb., ind. prez. 1 sg. rășchirez/rășchir, 3 sg. și pl. rășchirează /rășchiră

răsfira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 răsfiră; conj. prez. 1 sg. să răsfir, 3 să răsfire

rășchira (rășchir, rășchirat), vb. – 1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăștia. – Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti < širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.

RĂȘCHIRA vb. v. alunga, arunca, azvârli, cheltui, circula, depărta, destrăma, dispersa, extinde, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, întinde, lăți, prăpădi, propaga, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, spulbera, transmite, zvârli.

rășchira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CIRCULA. DEPĂRTA. DESTRĂMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNTINDE. LĂȚI. PRĂPĂDI. PROPAGA. RĂSFIRA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVÎRLI.

A se rășchira ≠ a se grămădi