răsucit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 681/21 / Pl: ~iți, ~e / E: răsuci] 1 (D. fire textile) Învârtit în jurul lui însuși, printr-o mișcare în același sens. 2 (D. mustăți, păr) Care este sucit într-un sens. 3 (D. gene) Răsfrânt (1). 4 (D. țigări) Făcut cu mâna, prin înfășurarea tutunului într-o foiță. 5 În formă de spirală. 6 Îndoit. 7 Strâmb. 8 Sinuos. 9 (D. corp sau privire) Întors într-o parte Si: rotit² (6).

RĂSUCIT, -Ă, răsuciți, -te, adj. 1. Care a fost supus răsucirii. Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustățile sure, răsucite. BART, S. M. 45. 2. În formă de spirală. Tăcută nălucește biserica străbună Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. 3. (Despre țigări) Făcut cu mîna, prin înfășurarea tutunului într-o foiță. Suge cu sete o țigară răsucită din tutun verde. STANCU, D. 246.

RĂSUCIT adj. 1. v. filat. 2. v. contorsionat. 3. (rar) torsat, torsionat. (O bară ~.) 4. curbat, încovoiat, îndoit, întors, strâmb, strâmbat. (Cui ~.) 5. curbat, încovoiat, îndoit, strâmb. (Fiare ~.) 6. întors, învârtit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 7. încolăcit, înfășurat, învălătucit, sucit. (Val de pânză ~.)

RĂSUCIT adj. v. deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrântit, sucit.

RĂSUCIT adj. 1. (TEXT.) filat, tors. (Lînă ~.) 2. contorsionat, sucit. (Un corp ~.) 3. (rar) torsat, torsionat. (O bară ~.) 4. curbat, încovoiat, îndoit, întors, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 5. curbat, încovoiat, îndoit, strîmb. (Fiare ~.) 6. întors, învîrtit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.)

răsucit adj. v. DEPLASAT. DEZARTICULAT. DISLOCAT. LUXAT. SCRÎNTIT. SUCIT.