racem sn [At: BARASCH, I. N. 136/9 / Pl: ~e / E: fr racème, lat racemus] 1 Inflorescență în formă de ciorchine. 2 (Îs) ~ compus Panicul.

RACEM, raceme, s. n. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea axului principal, care se termină cu un mugur și de-a lungul căruia se înșiră numeroase flori; ciorchine.

RACEM s.n. Inflorescență în formă de ciorchine. ♦ Racem compus = panicul. [< fr. racème, cf. lat. racemus].

RACEM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)

RACEM ~e n. Inflorescență în formă de ciorchine. /<fr. raceme, lat. racemus

racem s. n., pl. raceme

racem s. n., pl. raceme

racem s. n., pl. raceme

RACÉM (< fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescență formată dintr-un ax principal lung pe care se inseră alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali între ei ca lungime (ex. la salcâm, zambilă, lăcrămioară); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescență alcătuită din mai multe r. simple așezate în lungul unui ax principal (ex. la vița de vie, castan).

RACEM s. 1. v. ciorchine. 2. racem compus v. panicul.

RACEM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescență.)