raft¹ sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: tc raf (dal raft)] 1 Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere. 2 (Reg) Firidă (1).

RAFT¹, rafturi, s. n. Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere (în special la magazine). În cele mai multe rafturi se înșirau sticle de băuturi. DUMITRIU, P. F. 48. Dacă ar fi fost un cetitor, ar fi avut acum în rafturile bibliotecii prietinii cei mai devotați. SADOVEANU, E. 43. Se vedea un perete întreg, îmbrăcat cu rafturi de cărți. C. PETRESCU, Î. II 186.

RAFT ~uri n. Poliță într-un dulap sau de-a lungul unui perete. /<ucr. raf(t)

raft n. poliță pentru așezat mărfuri. [Turc. RAFT, suport de fereastră].

2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.

raft s. n., pl. rafturi

raft s. n., pl. rafturi

raft (poliță, harnașament) s. n., pl. rafturi

raft (rafturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft.

RAFT [ræft], George (1903-1980), actor american de film. Cel mai rapid dansator de Charleston din lume devine pe ecran unul dintre cei mai celebri gangsteri ai anilor ’30 din sec. 20 („Scarface”).

raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat.

RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)

RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)