11 definiții pentru ramolit (adj.)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (2)
- sinonime (2)
Explicative DEX
RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ramolisment. – V. ramoli.
ramolit, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O. II, 105 / Pl: ~iți, ~e / E: ramoli] 1-2 (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale din cauza bătrâneții Si: decrepit, rablagit (2), (reg) mârced.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAMOLIT, -Ă, ramoliți, -te, adj. Care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrîneții). Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. ◊ (Substantivat) Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAMOLIT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrîneții). [< ramoli].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr. ramolli).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ramolít, -ă adj. (fr. ramolli). Cu mintea slăbită, tîmpit: ramolit de beție. V. izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ramolit adj. m., s. m., pl. ramoliți; adj. f., s. f. ramolită, pl. ramolite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*ramolit adj. m., s. m., pl. ramoliți; adj. f., s. f. ramolită, pl. ramolite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
RAMOLIT adj., s. 1. adj. v. senil. 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RAMOLIT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.) 2. s. babalîc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ramolit, ramolităadjectiv ramolită, ramolitesubstantiv feminin ramolit, ramolițisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care suferă de ramolisment. DEX '09 DLRLC DN
- Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. DLRLC
- Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. DLRLC
- Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245. DLRLC
-
etimologie:
- ramoli DEX '09 DEX '98 DN