RECLAMAȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiune, (pop.) lăcrămație s. f.] – Din fr. réclamation.

reclamație sf [At: (a. 1826) URICARIUL, V, 31/22 / V: (înv) ~iune, ~clem~, (pop) lăcrăm- / Pl: ~ii / E: fr réclamation] 1 Cerere (a ceva) în baza unui drept. 2 (Ccr) Petiție prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva.

RECLAMAȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [Var.: (înv.) reclamațiune, (pop.) lăcrămație s. f.] – Din fr. réclamation.

RECLAMAȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama (1); cerere, petiție, jalbă prin care se reclamă, se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. La Londra furăm singuri a da acel memoriu și a înfățișa reclamațiile romînilor. GHICA, A. 803. Numai atunci li se va lua în băgare de seamă reclamația, cînd vor da înscris și chezășie. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: reclamațiune (GHICA, A. 627) s. f.

RECLAMAȚIE s.f. Faptul de a reclama; petiție, protest, plîngere împotriva unui abuz etc. [Gen. -iei, var. reclamațiune s.f. / cf. fr. réclamation, lat. reclamatio].

RECLAMAȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation)

RECLAMAȚIE ~i f. Petiție adresată unui organ administrativ, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; plângere. A depune o ~. [G.-D. reclamației; Sil. -ți-e] /<fr. réclamation

lăcrămație sf [At: CARAGIALE, O. I, 122 / Pl: ~ii / E: ctm lacrimă + reclamație] (Nrc) Reclamație.

lăcrimăție sf vz reclamație

reclamațiune sf vz reclamație

reclemație sf vz reclamație

RECLAMAȚIUNE s.f. v. reclamație.

reclamați(un)e f. acțiunea de a reclama.

lăcrămáție, V. reclam-.

*reclamațiúne f. (lat. reclamátio, -ónis). Acțiunea de a reclama, de a te plînge, jalbă. Hîrtia pe care e scrisă o plîngere. – Și -áție. Vulg. lăcrămățíe (după lacrămĭ).

reclamație (desp. re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamația (desp. -ți-a), g.-d. art. reclamației; pl. reclamații, art. reclamațiile (desp. -ți-i-)

reclamație (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamația (-ți-a), g.-d. art. reclamației; pl. reclamații, art. reclamațiile (-ți-i-)

reclamație s. f. (sil. -cla, -ți-e), art. reclamația (sil. -ți-a), g.-d. art. reclamației; pl. reclamații, art. reclamațiile (sil. -ți-i-)

reclamație

lăcrămație, lăcrămații s. f. (pop.) reclamație

RECLAMAȚIE s. 1. plângere, (înv. și pop.) jalbă, pâră, (înv. și reg.) plânsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tânguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. v. sesizare.

RECLAMAȚIE s. 1. plîngere, (înv. și pop.) jalbă, pîră, (înv. și reg.) plînsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tînguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. sesizare. (Redacția ziarului a primit o ~.)

lăcrămație, lăcrămații, (lacrimă), s.f. – (reg.) Plângere, cerere; lacrimă. ♦ (onom.) Lăcrămație, poreclă în Moisei: „În 1962, s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac de lână, mașină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ștefan Pârciu și Ivașcu Ștefan Lăcrămație” (Coman, 2004: 54). – Var. a lui reclamație (< fr. réclamation) (DEX); din lacrimă contaminat cu reclamație (MDA); caz tipic de etimologie populară.

lăcrămație, -ii, (lacrimă), s.f. – v. lacrimă „plângere, cerere”. ♦ Lăcrămație, poreclă în Moisei: „În 1962 s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac de lână, mașină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ștefan Pârciu și Ivașcu Ștefan Lăcrămație” (Coman 2004: 54). – Din lacrimă + -ție.