8 definiții pentru recoace
Explicative DEX
RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.
recoace vt [At: ORBONAȘ, MEC. 206 / Pzi: recoc / E: re1- + coace] (Teh) A trata termic piese sau materiale metalice cu scopul de a le îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. (Tehn.; cu privire la un metal) A supune operației de recoacere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RECOACE recoc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
recoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recoc, 2 sg. recoci, 3 sg. recoace, imperf. 1 recoceam, perf. s. 1 sg. recopsei, 1 pl. recoapserăm, m.m.c.p. 1 pl. recopseserăm; conj. prez. 1 sg. să recoc, 3 să recoacă; ger. recocând; part. recopt
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recoace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recoc, 1 pl. recoacem, imperf. 3 sg. recocea, perf. s. 1 sg. recopsei, 1 pl. recoapserăm; conj. prez. 3 să recoacă; imper. 2 sg. recoace; ger. recocând; part. recopt
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recoace vb. coace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT661) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
recoace, recocverb
- 1. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- re- + coace. DEX '09