4 definiții pentru rectoragie
Explicative DEX
RECTORAGIE s.f. (Med.) Hemoragie rectală; proctoragie. [Gen. -iei. / < fr. rectorragie, cf. lat. rectum – rect, gr. rhegnynai – a curge].
RECTORAGIE s. f. hemoragie rectală; proctoragie. (< fr. rectorragie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Jargon
RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză2), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
RECTORAGÍE (< fr.) s. f. Evacuarea prin anus de sânge roșu, provenit din rect. Se deosebește de melenă, în care se evacuează sânge negru.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rectoragie, rectoragiisubstantiv feminin
- 1. Hemoragie rectală. DN MDN '00 DETSsinonime: proctoragie
etimologie:
- rectorragie DN MDN '00