9 definiții pentru recădere
Explicative DEX
RECĂDERE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.
RECĂDERE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
recădere sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: recădea] 1 Revenire. 2 (Med; înv; fig) Recidivă (1). 3 (Fig) Degradare (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECĂDERE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. O așa recădere a limbii la gradul de dialect n-a putut decît să fie dezastruoasă. MACEDONSKI, O. IV 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECĂDERE s.f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. [< recădea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
recădere s. f., g.-d. art. recăderii; pl. recăderi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recădere s. f., g.-d. art. recăderii; pl. recăderi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recădere s. f. cădere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RECĂDERE s. v. recidivă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recădere s. v. RECIDIVĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
recădere, recăderisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- O așa recădere a limbii la gradul de dialect n-a putut decît să fie dezastruoasă. MACEDONSKI, O. IV 124. DLRLC
- 1.1. Recidivă. DEX '09 DEX '98sinonime: recidivă
-
etimologie:
- recădea DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.