14 definiții pentru redundant

din care

Explicative DEX

REDUNDANT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondant, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDANT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondant, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

redundant, ~ă a [At: BARCIANU / V: ~don~ / Pl: ~nți, ~e / E: eg redundant, fr redondant] 1 Referitor la redundanță (1). 2 Care prezintă redundanță (1). 3 Care este în plus. 4 (Rar; d. stil) Care prezintă redundanță (2).

REDUNDANT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].

REDUNDANT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)

REDUNDANT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant

REDONDANT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDANT, -Ă adj. v. redundant.

redondant, ~ă a vz redundant

REDONDANT, -Ă adj. v. redundant.

Ortografice DOOM

redundant adj. m., pl. redundanți; f. redundantă, pl. redundante

redundant adj. m., pl. redundanți; f. redundantă, pl. redundante

redundant adj. m., pl. redundanți; f. sg. redundantă, pl. redundante

Jargon

REDUNDANT, -Ă adj. (< engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans): în sintagmele alternanță fonetică redundantă, construcție gramaticală redundantă, cuvânt redundant și formă redundantă (v.).

Sinonime

REDUNDANT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

redundant adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL.

Intrare: redundant
redundant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redundant
  • redundantul
  • redundantu‑
  • redundantă
  • redundanta
plural
  • redundanți
  • redundanții
  • redundante
  • redundantele
genitiv-dativ singular
  • redundant
  • redundantului
  • redundante
  • redundantei
plural
  • redundanți
  • redundanților
  • redundante
  • redundantelor
vocativ singular
plural
redondant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redondant
  • redondantul
  • redondantu‑
  • redondantă
  • redondanta
plural
  • redondanți
  • redondanții
  • redondante
  • redondantele
genitiv-dativ singular
  • redondant
  • redondantului
  • redondante
  • redondantei
plural
  • redondanți
  • redondanților
  • redondante
  • redondantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

redundant, redundantăadjectiv

  • 1. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. informatică Care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.