regenerare sf [At: BARIȚIU, PA. I, 214 / Pl: ~rări / E: regenera] 1 Înnoire. 2 Înviorare. 3 Refacere a unui țesut sau a unui organ Si: regenerescență, (înv) regenerație (2). 4 (Pex) Refacere după distrugere totală sau parțială. 5 Revenire la viață nouă. 6 (Teh) Readucere în stare de folosire a unui material uzat.

REGENERARE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; readucere în condiții de folosire a unui material uzat. Procedeu de regenerare a cauciucului. ♦ Fig. Înnoire, primenire, refacere. S-au hotărît să se pună în fruntea unei mișcări de regenerare, al cărei țel este menținerea ordinei și proclamarea voinței poporului. CAMIL PETRESCU, O. II 178. Nu avea genul epocei de regenerare în care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. Conlucrează serios la o operă de regenerare a minților. ALECSANDRI, S. 52.

REGENERARE s.f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; regenerație. ♦ (Fig.) Refacere, înnoire. [< regenera].

regenerare f. 1. Med. reproducerea celor distruse: regenerarea epidermei; 2. fig. schimbare în bine, reînnoire: regenerare socială.

*regenerațiúne f. (lat. regeneratio, -ónis. V. generațiune). Acțiunea de a saŭ de a se regenera. – Și -áție, dar ob. -áre.

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f., g.-d. art. regenerării; pl. regenerări

regenerare s. f. generare

REGENERÁRE (< regenera) s. f. Acțiunea de a (se) regenera; refacere, reînnoire. ♦ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-și reface integritatea atunci când aceasta este lezată. R. reprezintă o proprietate fundamentală de autoreproducere a materiei vii și are o mare importanță în cicatrizarea rănilor, în chirurgia plastică, precum și în fitotehnie, în horticultură etc. În unele cazuri, organismele pot regenera organe întregi (ex. r. membrelor la triton); în alte cazuri, un organism se poate regenera în întregime din părți izolate (ex. r. hidrei). Se remarcă faptul că r. decurge mai ușor la plante și la nevertebrate, mai greu – la vertebrate, Sin. restituție (4). (SILVIC.) R. naturală, refacere pe cale naturală a pădurii, din lăstari sau puieți.

REGENERARE s. 1. (BIOL.) creștere, refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sângelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)

REGENERARE s. 1. (BIOL.) refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sîngelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)