REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul Organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

reglementar, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr réglementaire] 1-2 a, av (Care se face) conform unui regulament sau unor norme Si: regulamentar (1-2), (înv) regular (2-3). 3 a Care ține de un regulament. 4 a (Înv) Care este în legătură cu Regulamentul Organic. 5 a (Înv) Privitor la Regulamentul Organic.

REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este (sau se face) conform unui regulament sau unor norme, potrivit cu regulamentul; regulamentar. (Glumeț) Întunericul sosi repede și, mai mult din obișnuință decît din nevoie, aprinsei focul reglementar de noapte. HOGAȘ, M. N. 183. ◊ (Adverbial) Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg. REBREANU, P. S. 91. A pornit un viscol turbat care a ținut trei zile (reglementar). CARAGIALE, O. VII 129. ♦ (Învechit) Care este în legătură cu Regulamentul Organic, potrivit Regulamentului Organic. Legea reglementară, și-au zis nobilii comisari. KOGĂLNICEANU, S. A. 120.

REGLEMENTAR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].

REGLEMENTAR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)

REGLEMENTAR ~ă (~i, ~e) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanță cu un regulament. /<fr. réglementaire

reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831-1859).

reglementariu, ~ă a vz reglementar

regulamentar, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 12 / Pl: ~i, ~e / E: regulament + -ar după ger reglementarisch, fr réglementaire] 1-2 a, av (Care se face) conform unui regulament Si: reglementar (1-2). 3 a Care ține de regulament Si: reglementar 4 a (Înv) Care este în legătură, în conformitate cu Regulamentul Organic. 5 a (Înv) Privitor la Regulamentul Organic. 6 a (Îs) Domn ~ Domnitor al Principatelor Române, care a domnit pe baza Regulamentului Organic.

*regulamentár, -ă adj. (d. regulament, ca fr. règlementaire d. règlement). Relativ la regulament: chestiunĭ regulamentare. Conform regulamentuluĭ: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentuluĭ organic (1831-1857). Adv. În mod regulamentar: a proceda regulamentar. – Pe la 1848 și reglementar, ceĭa ce azĭ nu se maĭ aude de cît în armată.

reglementar (desp. re-gle-) adj. m., pl. reglementari; f. reglementară, pl. reglementare

reglementar (re-gle-) adj. m., pl. reglementari; f. reglementară, pl. reglementare

reglementar adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementari; f. sg. reglementară, pl. reglementare

regulamentar adj. m., pl. regulamentari; f. regulamentară, pl. regulamentare

REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

Reglementar ≠ nereglementar