reparație sf [At: FUND. 52 / V: ~iune, (îrg) reper~, (reg) răpăla~, ripir~ / Pl: ~ii / E: fr réparation, lat reparatio, -onis, ger Reparation] 1 Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună Si: (rar) reparatură, (reg) răpăluit¹. 2 (Pex) Vindecare. 3 (Fig) Satisfacție pentru o ofensă Si: răzbunare, revanșă.

REPARAȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună, pentru a-l face din nou utilizabil. Singurul lucru regretabil a fost că se afla clinica mea în reparație și nu te-am putut scuti pe dumneata de atîtea nopți grele. C. PETRESCU, C. V. 206. ◊ Reparație capitală v. capital² (1). 2. Fig. (Franțuzism) Satisfacție pentru o ofensă. – Variantă: reparațiune (CARAGIALE, O. VII 59) s. f.

REPARAȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio].

REPARAȚIE s. f. 1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare. 2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă. (< fr. réparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

REPARAȚIE ~i f. 1) v. A REPARA. 2) Complex de lucrări pentru readucerea în stare normală a unui obiect (clădire, sistem tehnic etc.). ~a unei case. 3) jur. Compensare a unei pagube; despăgubire. ~i de război. [G.-D. reparației; Sil. -ți-e] /<fr. réparation, lat. reparatio, ~onis, germ. Reparation

răpălație sf vz reparație

reparațiune sf vz reparație

reperație sf vz reparație

REPARAȚIUNE s.f. v. reparație.

reparați(un)e f. 1. acțiunea de a repara și lucrul reparat; 2. fig. satisfacțiune pentru o ofensă: reparațiune de onoare.

*reparațiúne f. (lat. reparatio, -ónis). Acțiunea de a repara. Modu de a repara. A face reparațiune (saŭ reparațiunĭ), a repara. Și -áție.

reparație (desp. -ți-e) s. f., art. reparația (desp. -ți-a), g.-d. art. reparației; pl. reparații, art. reparațiile (desp. -ți-i-)

reparație (-ți-e) s. f., art. reparația (-ți-a), g.-d. art. reparației; pl. reparații, art. reparațiile (-ți-i-)

reparație s. f. (sil. -ți-e), art. reparația (sil. -ți-a), g.-d. art. reparației; pl. reparații, art. reparațiile (sil. -ți-i-)

reparație

a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).

REPARAȚIE s. 1. v. depanare. 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. v. despăgubire.

REPARAȚIE s. 1. (TEHN.) depanare, depanație, reparare, reparat, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. compensare, compensație, daune (pl.), despăgubire, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)