opțiuni
  • info

15 definiții pentru reproșa

din care

Explicative DEX

REPROȘA, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

reproșa vit [At: ALEXANDRESCU, O. I, 312 / Pzi: ~șez / E: fr reprocher] 1-2 A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri Si: a(-și) imputa.

REPROȘA, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.

REPROȘA, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri. Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377. ◊ (Cu pronumele în dativ) În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. CR. III 271.

REPROȘA vb. I. tr. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. reprocher].

REPROȘA vb. tr. a aduce cuiva reproșuri. (< fr. reprocher)

A REPROȘA ~ez tranz. (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher

reproșà v. a imputa.

*reproșéz v. tr. (fr. reprocher, d. lat. pop. *repropiare, a apropia, d. prope, aproape). Fac reproșurĭ, imputez, mustru; a reproșa cuĭva o greșală.

Ortografice DOOM

reproșa (a ~) (desp. re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. reproșez, 3 reproșează, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 1 sg. să reproșez, 3 să reproșeze; ger. reproșând

reproșa (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșează, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 3 să reproșeze; ger. reproșând

reproșa vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reproșez, 3 sg. și pl. reproșează, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. reproșeze; ger. reproșând

reproșa (ind. prez. 3 sg. și pl. reproșează, 1 pl. reproșăm, ger. reproșînd)

Sinonime

REPROȘA vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. v. obiecta.

REPROȘA vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. a obiecta, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

Intrare: reproșa
  • silabație: re-pro-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reproșa
  • reproșare
  • reproșat
  • reproșatu‑
  • reproșând
  • reproșându‑
 singular plural
  • reproșează
  • reproșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reproșez
 (să)
  • reproșez
  • reproșam
  • reproșai
  • reproșasem
a II-a (tu)
  • reproșezi
 (să)
  • reproșezi
  • reproșai
  • reproșași
  • reproșaseși
a III-a (el, ea)
  • reproșează
 (să)
  • reproșeze
  • reproșa
  • reproșă
  • reproșase
plural I (noi)
  • reproșăm
 (să)
  • reproșăm
  • reproșam
  • reproșarăm
  • reproșaserăm
  • reproșasem
a II-a (voi)
  • reproșați
 (să)
  • reproșați
  • reproșați
  • reproșarăți
  • reproșaserăți
  • reproșaseți
a III-a (ei, ele)
  • reproșează
 (să)
  • reproșeze
  • reproșau
  • reproșară
  • reproșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reproșa, reproșezverb

  • 1. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: imputa mustra învinui
    • format_quote Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. DLRLC
    • format_quote Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377. DLRLC
    • format_quote În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. CR. III 271. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.