opțiuni
  • info

7 definiții pentru repugnare

Explicative DEX

REPUGNA, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

REPUGNA vb. I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repugnă. / < fr. répugner, cf. lat. repugnare – a rezista].

A REPUGNA pers. 3 repugnă intranz. livr. A inspira repugnanță; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnare

Ortografice DOOM

repugna (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repugnă, imperf. 3 pl. repugnau; conj. prez. 3 să repugne

repugna vb., ind. prez. 3 sg. repugnă

Sinonime

REPUGNA vb. v. displăcea.

Antonime

A repugna ≠ a atrage

Intrare: repugnare
repugnare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnare
  • repugnarea
plural
  • repugnări
  • repugnările
genitiv-dativ singular
  • repugnări
  • repugnării
plural
  • repugnări
  • repugnărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repugnaverb

  • 1. livresc A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: displăcea antonime: atrage
    • format_quote Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. DLRLC
    • format_quote Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.