opțiuni
  • info

22 de definiții pentru retevei

din care

Explicative DEX

RETEVEI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

RETEVEI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

retevei sn [At: POLIZU / V: (reg) ratav~, răt~, rătăv~, rotov~, ~eu / Pl: ~e, (reg) retevei sm / E: nct] 1 Bucată de lemn scurtă și groasă Si: scurtătură, (reg) caravei, ciocârtac, cotrompleț, răzbici1 (4). 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A bate (128). 3 (Îae) A trata cu asprime. 4 (Reg) Butuc (2). 5 (Fig) Om mic de statură și viguros, puternic.

RETEVEI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.

RETEVEI ~ie n. pop. Bucată scurtă de lemn. /Orig. nec.

retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ. – În Meh. ră-, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ.

ratavei sn vz retevei

rătăvei sn vz retevei

rătevei sn vz retevei

reteveu sn vz retevei

rotovei1 sn vz retevei

reteveiu n. bâtă scurtă și groasă. [Origină necunoscută].

ratavéĭ, V. reteveĭ.

rătăvéĭ, V. reteveĭ.

Ortografice DOOM

retevei (pop.) s. n., pl. reteveie

retevei (pop.) s. n., pl. reteveie

retevei s. n., pl. reteveie

retevei, pl. reteveie

reteveiu, -veie.

Etimologice

retevei (reteveie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.

Argou

retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.

Sinonime

RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)

RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt. șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)

Intrare: retevei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retevei
  • reteveiul
  • reteveiu‑
plural
  • reteveie
  • reteveiele
genitiv-dativ singular
  • retevei
  • reteveiului
plural
  • reteveie
  • reteveielor
vocativ singular —
plural —
ratavei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reteveu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rătevei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rătăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

retevei, reteveiesubstantiv neutru

  • 1. popular Bucată scurtă de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scurtătură
    • format_quote Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. DLRLC
    • format_quote Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. DLRLC
    • format_quote Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.