reveneală sf [At: CORESI, EV. 139 / V: (îrg) ră~, (înv) răvă~, (reg) răvi~ / Pl: ~neli / E: reveni² + -eală] 1 Umezeală (din pământ sau din atmosferă). 2 (Îlv) A da răv~ A se umezi. 3 (Reg) Igrasie. 4 (Reg) Răcoare. 5 (Reg) Boare (2). 6 (Rar) Mireasmă.

REVENEALĂ, reveneli, s. f. 1. Umezeală, jilăveală din pămînt, din atmosferă. Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fîn. PAMFILE, A. R. 163. 2. Răcoare, răcoreală, adiere ușoară de vînt. (Fig.) Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. ♦ Emanație, miros. Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. – Variantă: răvineală (SADOVEANU, O. I 27) s. f.

REVENEALĂ ~eli f. Caracter reavăn; umezeală; jilăveală. / a se reveni + suf. ~eală

reveneală f. umezeală. [V. ravăn].

reveneálă f., pl. elĭ (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord răveneală.

răvăneală sf vz reveneală

răveneală sf vz reveneală

răvineală sf vz reveneală

reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli

reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli

reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli

reveneală

reveneală, -neli.

reveneală, reveneli s. f. (intl.) închisoare.

REVENEALĂ s. v. adiere, boare, igrasie, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă.

REVENEALĂ s. v. jilăveală.

REVENEALĂ s. jilăveală, udătură, umezeală, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.)

reveneală s. v. ADIERE. BOARE. IGRASIE. PALĂ. RĂCOARE. RĂCOREALĂ. SUFLARE. SUFLU. UMEZEALĂ. UNDĂ.