12 definiții pentru rezistor

din care

Explicative DEX

REZISTOR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare, ~i sm / E: fr résistor, eg resistor] Element de circuit electric care prezintă o anumită rezistență electrică, fiind folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică etc. Si: rezistență (11).

REZISTOR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.

REZISTOR, rezistoare, s. n. Aparat care prezintă rezistență electrică și poate fi introdus într-un circuit electric.

REZISTOR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor].

REZISTOR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor)

REZISTOR ~oare n. Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență. /<fr. résisteu, engl. resistor

Ortografice DOOM

rezistor s. n., pl. rezistoare

rezistor s. n., pl. rezistoare

rezistor s. n., pl. rezistoare

Sinonime

REZISTOR s. v. rezistență.

REZISTOR s. (FIZ.) rezistență.

Intrare: rezistor
rezistor1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezistor
  • rezistorul
  • rezistoru‑
plural
  • rezistoare
  • rezistoarele
genitiv-dativ singular
  • rezistor
  • rezistorului
plural
  • rezistoare
  • rezistoarelor
vocativ singular
plural
rezistor2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezistor
  • rezistorul
  • rezistoru‑
plural
  • rezistori
  • rezistorii
genitiv-dativ singular
  • rezistor
  • rezistorului
plural
  • rezistori
  • rezistorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezistor, rezistoaresubstantiv neutru

  • 1. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: rezistență
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.