ROȘĂȚEA, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Butomus umbellatus). – De la roșu.

roșățea sf [At: DDRF / Pl: ~ele / E: ns cf roșu] Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, dreaptă, cu florile dispuse într-o umbrelă terminală, care crește prin bălți și prin locuri mlăștinoase Si: crin (4)-de-baltă (Butomus umbellatus).

ROȘĂȚEA, roșățele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus). – De la roșu.

roșățea f. Bot. belșiță.

roșățeá și -țícă f., pl. ele (d. roșață, roșeață). Fînu cămileĭ, crin de baltă, păpurică, o plantă acŭatică cu frumoase florĭ roșiatice dispusă în umbelă (bútomus umbellátus).

CRIN sm. 🌿 1 Plantă bulboasă, cu tulpina vîrtoasă și înaltă, cu flori mari și albe grupate în vîrf cîte 3-20; originară din sudul Europei, se cultivă prin grădini pentru florile sale frumoase cu miros plăcut (Lilium candidum) (🖼 1579) ¶ 2 CRIN-DE-BALTĂ = ROȘĂȚEA ¶ 3 CRIN-DE-PĂDURE, plantă bulboasă, numită și „crin-pestriț”, „aișor”, „aiu-de-pădure”, „fiere”, etc., cu flori plecate în jos de coloare roșiatică-violetă, cu pete purpurii închise (Lilium martagon) (🖼 1581) ¶ 4 CRIN-DE-TOAMNĂ, plantă decorativă, originară din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, cu miros plăcut (Hosta) (🖼 1580) ¶ 5 CRIN-GALBEN, plantă originară din sudul Europei, numită și „crinul-fînului”, cu flori mari, galbene-deschise, plăcut mirositoare (Hemerocallis flava, H. fulva) (🖼 1582) ¶ 6 CRIN-VÎNĂT = SĂBIUȚĂ, STÎNJINEI [gr.-biz.].

FÎN (pl. -nuri) sn. 🚜 1 Iarba cosită și uscată la soare care servește de nutreț vitelor ¶ 2 Iarba de pe cîmp, destinată pentru fîn, dar necosită încă: a cosi fînul; fînurile sînt frumoase ¶ 3 Vremea fînului, timpul cînd iarba a crescut destul de mare spre a fi cosită și a se face din ea fîn: de va fi la anu-nou vremea moale, vremea va fi ploioasă pe vremea ~ului GRM. ¶ 4 familiar: ~ ori paie? care din două? (se pune ca întrebare cuiva spre a ști dacă aduce un rezultat bun sau rău); a căuta acul în carul cu ~ 👉 AC ¶ 5 🌿 FIRUȚĂ¹ ¶ 6 🌿 FÎN-DE-LIVEZI – ȘOVAR-DE-MUNTE ¶ 7 FÎNUL-CĂMILEI = ROȘĂȚEA [lat. fēnum].

roșățea s. f., g.-d. art. roșățelei; pl. roșățele

BUTOMUS L., BUTOMUS, fam. Butoraaceae. Gen originar din Europa și Asia, o singură specie: Butomus umbellatus L. Plantă ierboasă, perenă, tulpină scapiformă (cca 1,5 m înălțime), dreaptă, cilindrică, rizom cărnos. Frunze bazilare, purpurii cînd sînt tinere, apoi verzi, lung-liniare, caniculate, în 3 muchii, mai scurte decît tulpina. înflorește vara. Flori hermafrodite (perigon 6-foliat, colorat, 9 stamine, 6 ovare superioare) roze, neegal pedunculate, dispuse într-o umbelă terminală, la vîrful tulpinii lucioase.

ROȘĂȚEA s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fânul-cămilei, fânul-câinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit.

ROȘĂȚEA s. (BOT.; Butomus umbellatus) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fînul-cămilei, fînul-cîinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit.