ROBACI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. [Var.: (m.) robace adj.] – Rob + suf. -aci.

robaci, ~ace a [At: CREANGĂ, P. 283/ V: ~bac, ~ace ain / Pl: ~aci, ~ace / E: robi] 1 (Mol; Buc; d. oameni) Rezistent și neobosit la muncă Si: harnic (7), muncitor. 2 (D. animale de tracțiune, mai ales d. cai) Care trage bine.

ROBACI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. – Rob + suf. -aci.

ROBACI, -E, robaci, -e, adj. (Mold., Bucov.) Rezistent și neobosit la muncă; harnic, muncitor. Fiind femeie robace și cuminte, s-a lipit pe lîngă niște bătrîni singuri. SADOVEANU, P. M. 40. [Baba] umbla valvîrtej să-i găsească mireasă... nu prea tînără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. CREANGĂ, P. 4. ◊ Cal robaci = cal de dîrvală, care trage bine la greutate.

ROBACI ~e adj. reg. Care dă dovadă de străduință în muncă; care muncește bine; muncitor; harnic; vrednic. Oameni ~. [Var. robace] /rob + suf. ~aci

robácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. rob cu sufixu -acĭ ca în sugacĭ. Cp. și cu sîrb. robak, servitor). Est. Harnic. Rezistent la osteneală.

ROBACE adj. m. v. robaci.

robac, ~ă a vz robaci

robace ain vz robaci

ROBACE adj. – V. robaci.

robaciu a. Mold. muncitor: fată robace și supusă CR. [Serb. ROBAK, șerb].

!robaci (reg.) adj. m., pl. robaci; f. sg. și pl. robace

robaci/robace (reg.) adj. m., pl. robaci; f. sg. și pl. robace

robaci /robace adj. m., pl. robaci; f. sg. și pl. robace

robaciu, -ce; -ci, -ce.

ROBACI adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

robaci adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Robaci ≠ trândav