10 definiții pentru roire
Explicative DEX
ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi2 și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi2.
roire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: roi3] 1 Plecare în roi a albinelor din stup, pentru a întemeia o nouă familie Si: roiște (1), roit1 (1). 2 Zborul unui număr mare de insecte sau păsări. 3 Mișcare zgomotoasă de oameni Si: forfotă (1). 4 (În feudalism) Fenomen social de desprindere a unui grup de membri ai unei obști cu conducător și plecarea lui în altă parte pentru a întemeia o nouă obște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi3 și rezultatul ei; p. ext. zbor agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări; roiște, roit. – V. roi3.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi; ieșirea unui grup de albine dintr-un stup, pentru a întemeia un stup nou; p. ext. zborul agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări. Un cîntec nesfîrșit, încet, dulce, ieșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. ◊ Fig. Cum sta ascultînd prin roirile fulgilor, – deodată fu izbit de glas jalnic omenesc. SADOVEANU, O. VII 365.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
roire f. ieșirea albinelor din stup.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
roire s. f., g.-d. art. roirii; pl. roiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
roire s. f., g.-d. art. roirii; pl. roiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
roire s. f., g.-d. art. roirii; pl. roiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ROIRE s. v. roit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROIRE s. roiște, roit. (~ albinelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
roire, roirisubstantiv feminin
-
- Un cîntec nesfîrșit, încet, dulce, ieșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. DLRLC
- Cum sta ascultînd prin roirile fulgilor, – deodată fu izbit de glas jalnic omenesc. SADOVEANU, O. VII 365. DLRLC
-
etimologie:
- roi DEX '09