20 de definiții pentru roit

din care

Explicative DEX

ROIT s. n. Roire. – V. roi2.

roit3 s [At: PANȚU, Pl. / A: nct / E: nct] (Bot; Trs) Arnică (1) (Arnica montana).

roit2 sn [At: CV 1951 nr. 3, 44 / Pl: ~uri / E: mg rojt] (Reg) 1 (Mpl) Ciucure (2). 2 Franj (2). 3 Uruioc. 4 Tiv. 5 Ornament din șnur pe partea de sus a cioarecilor.

roit1 sn [At: ECONOMIA, 125/2 / Pl: ~uri / E: roi3] Roire (1).

ROIT s. n. Roire. – V. roi3.

ROIT s. n. Roire. Camera zumzuia discret, ca un stup în ajunul roitului. REBREANU, R. I 195.

roít n., pl. urĭ. Acțiunea de a roi de multe orĭ: roitu albinelor.

Ortografice DOOM

roit s. n.

Argou

a o da roită expr. (intl.) a dispărea de la locul unei razii.

Sinonime

ROIT s. roire, roiște. (~ albinelor.)

ROIT s. v. arnică, podbal-de-munte.

ROIT s. v. canaf, ciucure, franj, tiv, tivitură.

ROIT s. roire, roiște. (~ albinelor.)

roit s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ. TIV. TIVITURĂ.

roit s. v. ARNICĂ. PODBAL-DE-MUNTE.

Regionalisme / arhaisme

róit, roituri, s.n. (reg.) 1. Ciucure, franj. 2. Partea de jos a gacilor; tiv. – Din magh. rojt „franj” (MDA).

roit, roituri, s.n. – (reg.) 1. Ciucure, franj. 2. Partea de jos a gacilor; tiv (Hotea, 2006). – Din magh. rojt „franj” (MDA).

roit, -uri, s.n. – 1. Ciucure, franj. 2. Partea de jos a gacilor; tiv (Hotea 2006). – Din magh. rojt „franj”.

Intrare: roit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roit
  • roitul
  • roitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • roit
  • roitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roitsubstantiv neutru

  • 1. Roire, roiște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Camera zumzuia discret, ca un stup în ajunul roitului. REBREANU, R. I 195. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.