rufărie sf [At: DDRF / Pl: (rar) ~ii / E: rufă + -ărie] 1 Totalitatea rufelor Si: lenjerie. 2 (Reg; lpl) Zdrențe.

RUFĂRIE s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea rufelor (de corp, de pat, de masă etc.); lenjerie. Pentru ele și pentru rufăria casei, nu vor trebui să dea bani croitoreselor din mahala. PAS, Z. I 241. Păuna spăla și coana Frosa călca toată rufăria casei. BASSARABESCU, V. 45. Pînzeturile și cusăturile de tot felul, ceaprăzăria, rufăria felurită, haine bărbătești și femeiești. ODOBESCU, S. II 95.

RUFĂRIE f. Totalitate a rufelor (de corp, de pat etc.); albituri; lenjerie. [G.-D. rufăriei] /rufă + suf. ~ărie

rufărie f. cantitate de rufe.

rufăríe f. (d. rufe). Vest. Cantitate de rufe: rufăria unuĭ elev, unuĭ pat.

rufă sf [At: (a. 1702) GCR I, 346/21 / V: râfă / Pl: rufe / E: vsl роуфо] 1 Obiect din bumbac, mătase etc. folosit ca lenjerie de corp, de pat Si: (mpl) albitură (5) primeneală, schimb. 2 (Îe) A-și usca ~fele la un soare (sau la același soare) cu cineva A fi intim cu cineva. 3 (Îae) A avea aceleași interese. 4 (Reg; lpl) Haine (1). 5 (Reg) Zdreanță.

!rufărie s. f., art. rufăria, g.-d. art. rufariei; pl. rufării, art. rufăriile (desp. -ri-i-)

rufărie s. f., art. rufăria, g.-d. rufării, art. rufăriei

rufărie s. f., art. rufăria, g.-d. rufării, art. rufăriei

rufă s. f., g.-d. art. rufei; pl. rufe

RUFĂRIE s. 1. albitură, primeneală, rufă, schimb, (reg.) premenituri (pl.). (Și-a pus ~ nouă.) 2. v. lenjerie, lenjuri (pl.). (Avea ~ fină.)

RUFĂRIE s. 1. albitură, primeneală, rufă, schimb, (reg.) premenituri (pl.). (Și-a pus ~ nouă.) 2. lenjerie, lenjuri (pl.). (Avea o ~ fină.)