12 definiții pentru ruginiu (adj.)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (5)
Explicative DEX
RUGINIU, -IE, ruginii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea ruginii. 2. S. n. Culoare ruginie (1); arămiu. – Rugină + suf. -iu.
ruginiu, ~ie [At: ODOBESCU, S. III, 185 / Pl: ~ii a, ~ri sn / E: rugină + -iu] 1 a De culoarea ruginii (1). 2 sn Culoare ruginie (1). 3 snp Diferite nuanțe de ruginiu (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGINIU, -IE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RUGINIU, -IE, ruginii, adj. De culoarea galben-roșiatică a ruginii. Văzui o apă mare, și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale, cu solzi ruginii. SADOVEANU, P. M. 310. Face pînă la 25 și mai mulți struguri, cari, după ce se coc, capătă culoare ruginie și gust dulce. La HEM 1531. Jderii pădureți cu blana ruginie. ODOBESCU, S. III 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUGINIU ~e (~i) Care este de culoarea ruginii; brun-roșcat. /rugină + suf. ~iu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruginiu a. roșiatic: grâu ruginiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruginiŭ, -íe adj. (d. rugină). De coloarea ruginiĭ, cărămiziŭ deschis.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ruginiu1 adj. m., f. ruginie; pl. m. și f. ruginii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruginiu2 s. n., art. ruginiul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruginiu1 adj. m., f. ruginie; pl. m. și f. ruginii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruginiu adj. m., f. ruginie; pl. m. și f. ruginii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruginiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ruginiu, ruginieadjectiv
- 1. De culoarea ruginii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văzui o apă mare, și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale, cu solzi ruginii. SADOVEANU, P. M. 310. DLRLC
- Face pînă la 25 și mai mulți struguri, cari, după ce se coc, capătă culoare ruginie și gust dulce. La HEM 1531. DLRLC
- Jderii pădureți cu blana ruginie. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
-
etimologie:
- Rugină + -iu. DEX '98 DEX '09